Atenţie! Traumatismul!

Traumatismul - un complex de dereglări locale şi generale în organismul uman asupra căruia a acţionat un agent traumatic cu o forţă care depăşeşte rezistenţa ţesuturilor.

Ştiu că suna complex şi greoi de înţeles, dar anume această definiţie reflectă ceea ce e "în vogă" prin spitalele din ţărişoara noastră, de la începutul iernii şi până hăt, în primăvară. E perioada "de aur" a traumatologilor de pretutindeni, perioada care le-o oferă condiţiile meteorologice specifice în alianţă cu ... NOI! Ploile mărunte, gheţuşul, lapoviţa, ceaţa, neatenţia, graba şi amorţirea în care ne aflăm cu toţii ne cam joacă festa, mai ales într-un oraş mare şi aglomerat.
Medicii le numesc traumatisme în munca neorganizată, noi le spunem accidente, nenorociri, cumpene ş.a. Oricum le-am numi rămân totuşi a fi aceleaşi întâmplări neplăcute, nedorite, nefaste şi neprevizibile uneori care, în cel mai bun caz, ne bagă în stress şi ne indispun pentru o zi întreaga, iar în cel mai rău, cred că, fiecare îşi dă seama de posibilul final.

De ce anume această perioadă devine atât de periculoasă în sensul probabilităţii de a ne alege cu o traumă? Statistica arată că în perioada de iarnă numarul traumatismelor creşte de două ori şi mai bine, ponderea principală revenind traumatismelor rutiere şi de stradă.

Primul din istoria omenirii accident rutier cu final fatal a avut loc în Londra pe la finele anului 1896. O batrânică a nimerit sub automobilul unui aristocrat care-şi conducea maşina cu o viteză nemaipomenită pe atunci - 17 km/h! De atunci mijloacele tehnice au evoluat mult iar atenţia şi prudenţa noastră fiind cam în regres. Şi încă un fenomen curios: bărbaţii sunt traumatizaţi de două ori mai frecvent decât femeile, iar apogeul cuprinde perioada între 15 şi 29 de ani. Probabil că ei sunt cei care participă mai intens la trafic. Apropo, pietonul de asemenea este participant la trafic şi la accidentele cu implicarea pietonilor gentlemenii cedează locul de frunte doamnelor şi domnişoarelor.

Nu operez cu termeni absoluţi ci doar cu date statistice, la stabilirea cărora ne aducem contribuţia personală fiecare dintre noi. Aşacă, cred eu, aceste date ar trebui să ne pună puţin pe ginduri.
Neatenţia noastră, traficul rutier aglomerat, vremea rea, sărbătorile de iarnă care au un colorit specific referitor la modalitatea noastră de a le sărbători (cred că aţi prins faza!) şi încă mulţi alţi factori, pun mâină de la mâină şi ne oferă şi ele, pentru unii dintre noi, "cadouri" de iarnă.

Şi totuşi ce facem în caz de... Păi, sărim în ajutor! Dar nu uitaţi că orice trauma implică durere, uneori insuportabilă, la orice atingere sau mişcare. Ajutorul acordat trebuie să fie minimul necesar, restul fiind treaba medicilor care vor veni la locul accidentării, la chemarea voastră. Dar pină atunci nu trebuie să ne pierdem cumpătul şi să îndeplinim câteva manevre foarte simple:
-persoana traumatizată trebuie evacuată cu mare grijă şi atenţie din zona accidentării (drum, şosea, scări ş.a.);
-imobilizăm membrele suferinde (căci anume mâinile şi picioarele cel mai des sunt supuse traumatizării) cu mijloace improvizate, aceasta micşorînd cu mult suferinţa bolnavului pe contul limitării mişcărilor atât active cât şi pasive care sunt foarte dureroase, după cum am menţionat mai sus;
-aplicarea unei comprese cu gheaţă (invelită intr-un ştergar, de exemplu, dar nicidecum pe pielea goală!), ceea ce diminuează edemul şi durerea;
-în cazul unei sângerări externe - trebuie oprită hemoragia cât mai repede posibil! În acest sens compresăm artera (dacă ştim unde se află) sau aplicăm, MAI SUS de locul lezat, un garou, sau pur şi simplu legăm cu ceva (curea, cearşaf, fular) mâina sau piciorul, de asemenea mai sus de locul hemoragiei;
-apelăm 903
Desigur sunt destul de neplăcute astfel de situaţii, dar trebuie să ne descurcăm cumva, căci primul ajutor este uneori crucial in evoluţia de mai departe a consecinţelor traumei.

Sper că informaţia prezentată în acest articol vă va fi de mare folos în caz de necesitate. Vă doresc o iarnă cât mai frumoasă fără "neplăceri"! Fiţi atenţi, asta ar echivala într-o oarecare măsură cu urarea - fiţi sănătoşi!