Coarnele

Aceste fructe se obţin aproape în exclusivitate de la plante sălbatice, deoarece Cornul(Cornus mas L.) se cultivă foarte puţin în ţara noastră, în parcuri şi în unele grăsimi de lângă casă.

Coacerea coarnelor, la unele tipuri, are loc în august, iar la altele în septembrie-octombrie.

Coarnele sânt drupe mici(1-2,5 cm lungime), de culoare roşie, liliachie, galbenă sau albicioasă.
Pulpa lor este acidă şi astringentă în faza de pârgă, apoi devine acidulat-dulce şi potrivit de astringentă. Din coarne se prepară dulceaţă, suc, sirop, marmeladă, pastă şi o peltea foarte plăcută. Coarnele se pot usca în cuptoare sau chiar la soare, ca prunele. Ele se mai folosesc la extragerea de pectină şi la prepararea unei băuturi alcoolice denumită cornată. Datorită taninozităţii şi acidităţii pronunţate, se consumă puţin în stare proaspătă.

Coarnele conţin: apă(circa 83%), zaharuri(6,0-10,4%), acizi(1,75-3,18%), tanin(0,55%), substanţe pectice(0,47%), substanţe proteice(0,43%), celuloză(0,4%), săruri minerale(0,52%), provitamina A, vitaminele B1, B2, vitamina C(24-72 mg la 100g în coarnele roşii şi 34-42 mg la 100g la 100g în coarnele galbene).

În bioterapie, de la Corn se folosesc fructele, frunzele şi scoarţa tulpinii.

Datorită conţinutului în tanin, coarnele proaspete sau preparate sub formă de decoct, macerat şi tinctură se folosesc în tratarea diareelor, a enteritei şi enterocolitei. Având proprietăţi hemostatice, coarnele se utilizează în epistaxis(hemoragii nazale).

Decoctul din scoarţa tulpinii de Corn, 5 g la 250 ml apă, având efect febrifug, se foloseşte la tratarea erizipelului(dermatoză) şi a rectocolitei ulcero-hemoragice; se bea pe parcursul unei zile.

Tinctură din fructe, scoarţă şi fructe de Corn este indicată în tratamentul rectocolitei ulcero-hemoragie. Se prepară prin macerare, 20% frunze, scoarţă şi fructe la 100 ml alcool etilic 60%, timp de 8-10 zile. Se iau de 3-4 ori pe zi câte 40 picături în puţină apă.

Colita

Este o inflamaţie acută sau cronică a colonului (intestinului gros), provocată de infecţii, stări alergice, tulburări endocrine, etc. Se manifestă prin dureri abdominale, scaune dese şi cu aspect variat. Are şi o formă gravă (colita ulceroasă). Aceasta se caracterizează prin aparaţia de numeroase ulceraţii pe mucoasa colonului; se manifestă prin scaune diareice, cu sânge şi puroi, alterarea stării generale a bolnavului, etc.; se poate complica cu perforaţii sau stenoze intestinale.

În colita cronică pot fi consumate numai sucuri de fructe uşor îndulcite, fructe coapte în cuptor, jeleuri, peltea de gutui, chisel, supe şi sosuri dietice din fructe. Foarte indicat este ceaiul de măceşe.

În colita acută sânt interzise orice fel de fructe şi sub orice formă.

Colecistita

Este o afecţiune infecţioasă, acută sau cronică, a vezicii biliare.

În dietoterapia acestei boli sânt indicate:

1. Fructele ajunse la maturitate sau bine pârguite, exceptând cireşele, vişinele şi fructele cu pieliţă groasă nedecojită (bogată în celuloză).
2. Socul de fructe proaspete (mere, caise, etc.) care se prepară din 200 g fructe, 15 g făină, 20 g unt şi 20 g zahăr. Se păstrează jumătate din cantitatea de fructe, iar cealaltă jumătate se pune la fier, cu coajă şi miez. Zeama rezultată se strecoară, iar în ea se adaugă apoi făina diluată în puţină apă rece, zahărul şi untul, se dau câteva clocote până se obţine un sos de consistenţa dorită. Înainte de servire, jumătatea de fructe proaspete păstrată, dată prin răzătoare (în cazul merelor), se strecoară prin tifon, iar zeama obţinută se adaugă la sos, în momentul servirii, pentru ca astfel să-şi păstreze vitaminele.
3. Uleiul de măsline sau de floarea-soarelui (două linguri) cu puţin suc de lămâie, consumat dimineaţa, pe nemâncate; se ţine corpul culcat pe partea dreaptă timp de 30 minute.

Cistite, pielo-cistite

Sânt inflamaţii ale mucoasei căilor urinare; se manifestă prin micţiuni (urinări) frecvente, dureri la urinare, urină tulbure, uneori hematurie (prezenţa sângelui în urină). Se tratează cu antibiotice şi dezinfectanţi urinari.

Bune rezultate în tratamentul acestei boli se obţin cu:

1. Macerat din frunze de Merişor.
2. Decoct din frunze de Merişor, de Mesteacăn, seminţe de Pătrunjel şi Coada calului câte 20 g din fiecare. Se folosesc 4 linguriţe din acest amestec la 0,5 litri de apă; se beau 3 ceşti pe zi.
3. Oţet de mere (câte două linguriţe într-un pahar cu 100 ml apă, la fiecare masă).

Ciroza hepatică

Este o scleroză a ficatului, instalată după inflamaţia lui cronică, prin distrugerea unei porţiuni cu celule active şi înlocuirea acesteia cu ţesut fibros, urmată adeseori de atrofia organului. Acest proces împiedică circulaţia sângelui până la nivelul celulelor ficatului, instalându-se insuficienţa hepatică.
Treptat se dezvoltă lichid ascitic în cavitatea peritoneală, iar vasele stomacului şi ale esofagului se îngroaşă şi se dilată, până se rup, dând naştere la hemoragii, uneori mortale.
Un rol important în declanşarea acestei boli îl au: hepatita epidermică, consumul exagerat şi îndelungat de alcool, etc. La începutul bolii, bolnavul se plânge de lipsa poftei de mâncare, greţuri, balonări şi oboseală, apoi se produc sângerări în nas şi în gingii.
Se recomandă aceeaşi dietă ca şi la hepatita cronică. Din fructe (inclusiv sucurile lor) sânt indicate cele care stimulează funcţia hepatică şi conţin multă vitamină C: lămâi, agrişe, cireşe, vişine, gutui, căpşuni, prune, struguri, etc.

Cardiopatia ischemică

Această boală se caracterizează prin dezechilibru absolut sau relativ dintre aportul de sânge oxigenat şi nevoile miocardului, datorită unei strâmtori organice sau spastice a coronarelor, care poate determina crize de anghină pectorală şi infarctul miocardic.

În tratamentul bolii se recomandă:

1. Infuzie sau tinctură cu flori, frunze sau fructe de Păducel (în timpul crizei sau preventiv).
2. Infuzie din flori de Porumbar, 5 g la 250 ml apă; se bea o cană pe zi.
3. Decoct din fructe de Porumbar, 5 g l a250 ml apă, o dată pe zi.
4. Infuzie din măceşe cu extracţie prelungită după infuzare (24 de ore la temperatura camerei). Se prepară din 35 g fructe zdrobite la 0,7 litri apă; se bea în două reprize, în cursul unei zile.
5. Infuzia din frunze de Zmeur, 10 g la 250 ml apă în clocot; se beau 0,5 litri pe zi; este foarte bogată în vitamina C.

Bronşita cronică

Se poate vorbi de o bronşită cronică numai în situaţia în care bolnavul tuşeşte şi expectorează cel puţin trei luni pe an, fenomenul acesta repetându-se timp de doi ani sau mai mult. Boala aceasta se datorează infecţiilor bronhice, tutunului, atmosferei impure şi umede, unor stări alergice, etc. Dacă nu este tratată la timp, se complică adesea cu emfizem pulmonar sau cu insuficienţă cardiacă.

În tratamentul acestei boli se indică:

1. Decoctul din fructe de Porumbar sau infuzia din flori de Porumbar.
2. Decoctul din seminţe de gutui, 2-3 pahare pe zi.
3. Sucul de afine cu miere, în părţi egale; se recomandă 3 linguriţe pe zi.
4. Smochine uscate sau curmal, înmuiate în apă 8 ore; lichidul se încălzeşte şi se bea împreună cu fructele; în loc de apă se poate folosi lapte.
5. Fructe proaspete sau sucul lor: pere, mere, coacăze roşii şi negre.