Baie, cufundarea corpului în apă, în scop igienic sau terapeutic.
Baie medicinală, formă de administrare a principiilor active din plantă, ce constă în adăugarea în apa de baie a unui decoct sau unei infuzii, preparate după o anumită reţetă. Substanţele active din infuzia sau decoctul adăugat la apa de baie se resorb prin piele. În funcţie de principiile active pe care le conţin, băile pot avea efecte revulsive, vasodilatatoare periferice, antiinflamatoare, dezinfectante, cicatrizate, etc. Băile pot fi generale (se introduce în baie tot corpul) sau locale (pentru şezut, picioare, braţe). Încăperea în care se face baia trebuie să aibă o temperatură de 21-230C şi să fie ferită de curenţi reci. Temperatura apei din cadă în care se face baia trebuie să fie de 370C. Băile medicinale se fac, de regulă, seara, înainte de culcare, pentru a evita o schimbare bruscă de t0, precum şi o eventuală transpiraţie a corpului, prin care s-ar elimina o parte din principiile active absorbite. La ieşirea din baie se aşteaptă minimum 10 min., înainte de a se şterge corpul cu prosop moale, prin tamponare uşoară. Se recomandă ca după baie, corpul să stea întins cel puţin o oră. Dacă în urma băii apar mâncărimi de piele, baia nu se mai repetă, deoarece organismul poate prezenta intoleranţă la unul din principiile active din plantă folosită. Băile generale sunt indicate în reumatism, iar cele locale în furunculoză, arsuri, artroza şoldului, etc. Pentru băi antireumatismale se folosesc decoctul din frunze de Nuc, făină de castane, infuzia din flori, frunze sau fructe de Soc.
Bioterapie (de la grec bios = viaţă şi therapeia = îngrijire), capitol al medicinii care se ocupă cu prevenirea şi tratarea bolilor fără medicamente chimioterapice, ci prin dietă (consum de fructe, sucuri de fructe, ceaiuri medicinale, cataplasme, etc.).
Ceai medicinal, extract apos obţinut prin infuzare, decocţie, macerare la rece sau la cald, din flori, frunze, fructe, eventual şi din alte organe ale plantelor (muguri, scoarţă, tulpini, rizomi). Ceaiul medicinal poate fi preparat dintr-o singură plantă (ceai de muşeţel, ceai din cozi de cireşe) sau dintr-un amestec de mai multe plante medicinale, alese după anumite criterii şi în anumite proporţii, pentru a obţine efectul terapeutic scontat. Fiecare ceai medicinal are reţeta sa. După preparare, ceaiul medicinal poate fi păstrat cel mult o zi.
Cură (de la lat. cura = grijă, îngrijire), tratament ce constă în aplicarea metodică, la indicaţia medicului de specialitate, a uneia sau mai multor mijloace terapeutice; de exemplu: cură de fructe, cură balneoclimatică (cu ape minerale, nămoluri, etc.). Cura de fructe are o anumită durată, iar în unele situaţii trebuie repetată, după un anumit interval de timp.
Decoct (de la lat. decoctus = fiert), soluţie apoasă obţinută prin fierberea în apă a unor organe de plante(frunze, flori, fructe, muguri), fragmentate în scop medicinal şi alimentar. Se folosesc, de regulă, 1-2 linguriţe de plante (drog) la 200-250 ml apă. Părţile de plantă, uscate şi fragmentate, dintr-o linguriţă plină, au următoarea greutate: frunze 2-3 g, flori 3-4 g, rădăcină şi rizomi 5-7 g, scoarţa 6-7 g, fructe 5-6 g. Fierberea durează 5-10 min., uneori mai mult (15 min. la decoctul din frunze de Merişor sau de Păducel, 30 min. la decoctul din frunze sau fructe de Afin).
Drog materie primă vegetală (flori, frunze, fructe, etc.), animală sau minerală care serveşte la prepararea anumitor medicamente (ceaiuri din plante, etc.).
Baie medicinală, formă de administrare a principiilor active din plantă, ce constă în adăugarea în apa de baie a unui decoct sau unei infuzii, preparate după o anumită reţetă. Substanţele active din infuzia sau decoctul adăugat la apa de baie se resorb prin piele. În funcţie de principiile active pe care le conţin, băile pot avea efecte revulsive, vasodilatatoare periferice, antiinflamatoare, dezinfectante, cicatrizate, etc. Băile pot fi generale (se introduce în baie tot corpul) sau locale (pentru şezut, picioare, braţe). Încăperea în care se face baia trebuie să aibă o temperatură de 21-230C şi să fie ferită de curenţi reci. Temperatura apei din cadă în care se face baia trebuie să fie de 370C. Băile medicinale se fac, de regulă, seara, înainte de culcare, pentru a evita o schimbare bruscă de t0, precum şi o eventuală transpiraţie a corpului, prin care s-ar elimina o parte din principiile active absorbite. La ieşirea din baie se aşteaptă minimum 10 min., înainte de a se şterge corpul cu prosop moale, prin tamponare uşoară. Se recomandă ca după baie, corpul să stea întins cel puţin o oră. Dacă în urma băii apar mâncărimi de piele, baia nu se mai repetă, deoarece organismul poate prezenta intoleranţă la unul din principiile active din plantă folosită. Băile generale sunt indicate în reumatism, iar cele locale în furunculoză, arsuri, artroza şoldului, etc. Pentru băi antireumatismale se folosesc decoctul din frunze de Nuc, făină de castane, infuzia din flori, frunze sau fructe de Soc.
Bioterapie (de la grec bios = viaţă şi therapeia = îngrijire), capitol al medicinii care se ocupă cu prevenirea şi tratarea bolilor fără medicamente chimioterapice, ci prin dietă (consum de fructe, sucuri de fructe, ceaiuri medicinale, cataplasme, etc.).
Ceai medicinal, extract apos obţinut prin infuzare, decocţie, macerare la rece sau la cald, din flori, frunze, fructe, eventual şi din alte organe ale plantelor (muguri, scoarţă, tulpini, rizomi). Ceaiul medicinal poate fi preparat dintr-o singură plantă (ceai de muşeţel, ceai din cozi de cireşe) sau dintr-un amestec de mai multe plante medicinale, alese după anumite criterii şi în anumite proporţii, pentru a obţine efectul terapeutic scontat. Fiecare ceai medicinal are reţeta sa. După preparare, ceaiul medicinal poate fi păstrat cel mult o zi.
Cură (de la lat. cura = grijă, îngrijire), tratament ce constă în aplicarea metodică, la indicaţia medicului de specialitate, a uneia sau mai multor mijloace terapeutice; de exemplu: cură de fructe, cură balneoclimatică (cu ape minerale, nămoluri, etc.). Cura de fructe are o anumită durată, iar în unele situaţii trebuie repetată, după un anumit interval de timp.
Decoct (de la lat. decoctus = fiert), soluţie apoasă obţinută prin fierberea în apă a unor organe de plante(frunze, flori, fructe, muguri), fragmentate în scop medicinal şi alimentar. Se folosesc, de regulă, 1-2 linguriţe de plante (drog) la 200-250 ml apă. Părţile de plantă, uscate şi fragmentate, dintr-o linguriţă plină, au următoarea greutate: frunze 2-3 g, flori 3-4 g, rădăcină şi rizomi 5-7 g, scoarţa 6-7 g, fructe 5-6 g. Fierberea durează 5-10 min., uneori mai mult (15 min. la decoctul din frunze de Merişor sau de Păducel, 30 min. la decoctul din frunze sau fructe de Afin).
Drog materie primă vegetală (flori, frunze, fructe, etc.), animală sau minerală care serveşte la prepararea anumitor medicamente (ceaiuri din plante, etc.).
Sursă: "Fructele în alimentaţie, bioterapie şi cosmetică", Bucuresti 1992, Mihăescu Grigore
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu