Alimentarea este unul dintre cei mai importanţi factori de mediu care influenţează starea de sănătate a omului. În prezent, se consideră că alimentaţia este implicată în toată patologia umană.
Aportul alimentar insuficient în elemente necesare organismului – proteine(protide), glucide(zaharuri), lipide(grăsimi), vitamine, săruri minerale, etc. – poate provoca tulburări ale sănătăţii. Excesele alimentare sânt şi ele dăunătoare.
Dereglarea echilibrului alimentar pe o perioadă scurtă de timp, prin neasigurarea unui raport corespunzător între necesităţile alimentare şi aport, poate fi compensată de organism prin mecanisme fiziologice şi biochimice de adaptare. Dacă dereglarea se menţine însă timp mai îndelungat, capacitatea de adaptare a organismului se epuizează, apare un dezechilibru la nivel celular, iau naştere procese patologice.
Dezechilibrul alimentar afectează homeostazia, metabolismul, imunitatea, activitatea motorie, comportamentul, etc.
Optimizarea structurii alimentaţiei, elaborare unei tactici alimentaţie-sănătate care să corespundă nevoilor fiziologice ale omului contemporan, în noile condiţii create de civilizaţia actuală, prezintă o mare importanţă pentru profilaxia şi patologia umană.
Ca urmare a mecanizării şi automatizării muncii, a creşterii gradului de urbanizare şi confort, omul contemporan depune, în general, un efort mai mic decât în trecut.
Necesităţile energetice(calorice) sânt de 2400-2800 kcal în 24 de ore pentru adultul care nu face eforturi musculare deosebite, în perimetrul unei vieţi sedentare, al unei activităţi uşoare(în zona temperată), ajungând la 3200-3800 de kcal pentru o activitate fizică medie sau pentru stări fiziologic deosebite, şi la 4000-5000 de kcal pentru activităţi fizice intense.
Alimentaţia trebuie să cuprindă, pe lângă calorii suficiente(nevoile calorice sânt bine acoperite de zaharuri şi grăsimi)şi anumite cantităţi digestibile (100-150 g/zi), vitamine, săruri minerale, etc. Ca atare, alimentaţia trebuie să fie cât mai echilibrată, să conţină toţi factorii nutritivi în cantităţi şi proporţii conforme necesităţilor organismului.
Se constată că alimentaţia omului modern conţine un exces de calorii, respectiv de grăsimi, de produse rafinate, concentrate, supraprelucrate(zahăr rafinat, pâine albă, paste făinoase, băuturi alcoolice distilate, etc.), bogate în compuşi energetici, dar sărace în vitamine, săruri minerale şi alte substanţe biologic active, esenţiale pentru desfăşurarea a proceselor metabolice. Acest dezechilibru alimentar se găseşte la originea multora dintre maladiile civilizaţiei actuale: boli cardiovasculare, boli gastrointestinale, diabet, obezitate, etc.
Prin prelucrare, alimentele suferă pierderi importante în vitamine şi săruri minerale. Rafinarea excesivă a unor produse elimină celuloza, din care cauză se constată incidenţa tot mai mare a constipaţiilor cronice, a afecţiunilor intestinului gros, sporirea colesterolemiei şi a bolilor cardiovasculare. Reducerea excesivă a volumului alimentelor, prin hrănirea cu concentrate, produce constipaţii cronice, deoarece nu se stimulează peristaltismul intestinal.
Cel mai adesea, omul alege alimentele fără a ţine seama de necesităţile organismului, fiind atras în primul rând de plăcerile pe care i le procură un aliment sau altul. A limita hrana la unele preferinţe, ocolind varietatea alimentelor, este o greşeală gravă(alimentaţie corectă presupune o mare varietate de alimente), creând în organism o lipsă cronică a unor elemente nutritive şi un exces al altora.
Preferinţa pentru dulce determină o creştere exagerată a consumului de zahăr rafinat. Excesul de zahăr rafinat provoacă o suprasolicitare a organelor producătoare de hormoni, îndeosebi a pancreasului, contribuie la apariţia diabetului, a obezităţii şi la creşterea frecvenţei cariilor dentare.
Consumul sporit de glucide poate provoca o carenţă de vitamine B şi tulburări ale sistemului nervos.
Tendinţa de a consuma pâine albă în locul pâinii integrale duce la o reducere considerabilă a aportului de vitamine din complexul B şi de săruri minerale.
Consumul redus de legume şi fructe proaspete atrage insuficienţa de vitamină C şi de alte vitamine.
Supraconsumul de carne şi de grăsimi(îndeosebi de grăsimi animale) şi deficitul de fibre alimentare(celuloză), de fructe şi legume, favorizează apariţia cancerului colonului.
Omul contemporan, care face un efort fizic redus sau mediu, are nevoie de o alimentaţie mai săracă în calorii, dar bogată în substanţe biologic active, cu atât mai mult, cu cât el este supus stres-ului şi poluării mediului.
Creşterea solicitării neuropsihice este însoţită de sporirea necesarului de proteine, de vitamine(în special B1 şi B6), de fier şi calciu.
Poluarea mediului, inclusiv a alimentelor, ca urmare a industrializării, impune un aport mărit de substanţe de protecţie, îndeosebi de proteine şi vitamine.
Fructele şi legumele reprezintă sursa principală de vitamină C şi de provitamină A. Ele sânt unica sursa de vitamină P.
Vitaminele naturale sânt mult mai eficiente, mai active, decât vitaminele de sinteză(procurate din farmacii).
Fructele şi legumele nu conţin o singură vitamină, ci un complex de vitamine, între care există interacţiuni multiple. Prezenţa acizilor organici şi a unor săruri minerale protejează acţiunea vitaminelor, astfel încât, în doze foarte mici, vitaminele naturale au efecte maxime.
În fructe şi legume se află, practic, toate elementele minerale necesare organismului uman: potasiu(elemente preponderent), fosfor, magneziu, sodiu, zinc, fier, cupru, etc.
Fructele şi legumele au un potenţial alcalin ridicat, contribuind la menţinerea reacţiei uşor alcaline a sângelui. Se ştie că alimentele de origine animală(cu excepţia laptelui) şi produselor făinoase au în organism un efect acidifiant. Acţiunea alcalinizantă a fructelor şi legumelor se datorează acizilor organici(citric, malic, tartric) care sânt metabolizaţi în organism, iar sărurile rezultate(carbonaţi şi bicarbonaţi de calciu şi de potasiu) menţin alcalinitatea sângelui. Sărurile de potasiu, prezente în fructe şi legume în cantitate mult mai mare decât cele de sodiu, influenţează pozitiv metabolismul apei în ţesuturile corpului, permiţând eliminarea surplusului de apă şi a substanţelor nocive din organism(au efect diuretic).
Fructele şi legumele(din unele specii) au proprietăţi uricolitice, respectiv de dezintegrare a acidului uric şi, datorită acestui fapt, sânt indicate în tratamentul artritelor, al gutei şi litiazelor. Prin consumarea de fructe proaspete, suculente şi de legume, se reduce substanţial nivelul energetic(caloric) al raţiei alimentare, fără a diminua volumul mesei. Dacă 100 g de pâine furnizează circa 250 kcal, aceeaşi cantitate de portocale oferă 44 de kcal, iar de tomate numai 22 kcal. Ciocolata are efect caloric de circa 500 kcal la 100 g.
La cele mai multe specii de fructe predomină glucidele simple, direct asimilabile(levuloza şi glucoza), încât organismul uman este scutit de efortul de a metaboliza zaharoza şi alte zaharuri mai complexe.
Ca atare, introducerea fructelor şi legumelor în cantitate suficientă în raţia zilnică asigură echilibrarea alimentaţiei omului sub raport caloric, vitaminic, mineral, celulozic, hidric, etc.
Aportul alimentar insuficient în elemente necesare organismului – proteine(protide), glucide(zaharuri), lipide(grăsimi), vitamine, săruri minerale, etc. – poate provoca tulburări ale sănătăţii. Excesele alimentare sânt şi ele dăunătoare.
Dereglarea echilibrului alimentar pe o perioadă scurtă de timp, prin neasigurarea unui raport corespunzător între necesităţile alimentare şi aport, poate fi compensată de organism prin mecanisme fiziologice şi biochimice de adaptare. Dacă dereglarea se menţine însă timp mai îndelungat, capacitatea de adaptare a organismului se epuizează, apare un dezechilibru la nivel celular, iau naştere procese patologice.
Dezechilibrul alimentar afectează homeostazia, metabolismul, imunitatea, activitatea motorie, comportamentul, etc.
Optimizarea structurii alimentaţiei, elaborare unei tactici alimentaţie-sănătate care să corespundă nevoilor fiziologice ale omului contemporan, în noile condiţii create de civilizaţia actuală, prezintă o mare importanţă pentru profilaxia şi patologia umană.
Ca urmare a mecanizării şi automatizării muncii, a creşterii gradului de urbanizare şi confort, omul contemporan depune, în general, un efort mai mic decât în trecut.
Necesităţile energetice(calorice) sânt de 2400-2800 kcal în 24 de ore pentru adultul care nu face eforturi musculare deosebite, în perimetrul unei vieţi sedentare, al unei activităţi uşoare(în zona temperată), ajungând la 3200-3800 de kcal pentru o activitate fizică medie sau pentru stări fiziologic deosebite, şi la 4000-5000 de kcal pentru activităţi fizice intense.
Alimentaţia trebuie să cuprindă, pe lângă calorii suficiente(nevoile calorice sânt bine acoperite de zaharuri şi grăsimi)şi anumite cantităţi digestibile (100-150 g/zi), vitamine, săruri minerale, etc. Ca atare, alimentaţia trebuie să fie cât mai echilibrată, să conţină toţi factorii nutritivi în cantităţi şi proporţii conforme necesităţilor organismului.
Se constată că alimentaţia omului modern conţine un exces de calorii, respectiv de grăsimi, de produse rafinate, concentrate, supraprelucrate(zahăr rafinat, pâine albă, paste făinoase, băuturi alcoolice distilate, etc.), bogate în compuşi energetici, dar sărace în vitamine, săruri minerale şi alte substanţe biologic active, esenţiale pentru desfăşurarea a proceselor metabolice. Acest dezechilibru alimentar se găseşte la originea multora dintre maladiile civilizaţiei actuale: boli cardiovasculare, boli gastrointestinale, diabet, obezitate, etc.
Prin prelucrare, alimentele suferă pierderi importante în vitamine şi săruri minerale. Rafinarea excesivă a unor produse elimină celuloza, din care cauză se constată incidenţa tot mai mare a constipaţiilor cronice, a afecţiunilor intestinului gros, sporirea colesterolemiei şi a bolilor cardiovasculare. Reducerea excesivă a volumului alimentelor, prin hrănirea cu concentrate, produce constipaţii cronice, deoarece nu se stimulează peristaltismul intestinal.
Cel mai adesea, omul alege alimentele fără a ţine seama de necesităţile organismului, fiind atras în primul rând de plăcerile pe care i le procură un aliment sau altul. A limita hrana la unele preferinţe, ocolind varietatea alimentelor, este o greşeală gravă(alimentaţie corectă presupune o mare varietate de alimente), creând în organism o lipsă cronică a unor elemente nutritive şi un exces al altora.
Preferinţa pentru dulce determină o creştere exagerată a consumului de zahăr rafinat. Excesul de zahăr rafinat provoacă o suprasolicitare a organelor producătoare de hormoni, îndeosebi a pancreasului, contribuie la apariţia diabetului, a obezităţii şi la creşterea frecvenţei cariilor dentare.
Consumul sporit de glucide poate provoca o carenţă de vitamine B şi tulburări ale sistemului nervos.
Tendinţa de a consuma pâine albă în locul pâinii integrale duce la o reducere considerabilă a aportului de vitamine din complexul B şi de săruri minerale.
Consumul redus de legume şi fructe proaspete atrage insuficienţa de vitamină C şi de alte vitamine.
Supraconsumul de carne şi de grăsimi(îndeosebi de grăsimi animale) şi deficitul de fibre alimentare(celuloză), de fructe şi legume, favorizează apariţia cancerului colonului.
Omul contemporan, care face un efort fizic redus sau mediu, are nevoie de o alimentaţie mai săracă în calorii, dar bogată în substanţe biologic active, cu atât mai mult, cu cât el este supus stres-ului şi poluării mediului.
Creşterea solicitării neuropsihice este însoţită de sporirea necesarului de proteine, de vitamine(în special B1 şi B6), de fier şi calciu.
Poluarea mediului, inclusiv a alimentelor, ca urmare a industrializării, impune un aport mărit de substanţe de protecţie, îndeosebi de proteine şi vitamine.
Fructele şi legumele reprezintă sursa principală de vitamină C şi de provitamină A. Ele sânt unica sursa de vitamină P.
Vitaminele naturale sânt mult mai eficiente, mai active, decât vitaminele de sinteză(procurate din farmacii).
Fructele şi legumele nu conţin o singură vitamină, ci un complex de vitamine, între care există interacţiuni multiple. Prezenţa acizilor organici şi a unor săruri minerale protejează acţiunea vitaminelor, astfel încât, în doze foarte mici, vitaminele naturale au efecte maxime.
În fructe şi legume se află, practic, toate elementele minerale necesare organismului uman: potasiu(elemente preponderent), fosfor, magneziu, sodiu, zinc, fier, cupru, etc.
Fructele şi legumele au un potenţial alcalin ridicat, contribuind la menţinerea reacţiei uşor alcaline a sângelui. Se ştie că alimentele de origine animală(cu excepţia laptelui) şi produselor făinoase au în organism un efect acidifiant. Acţiunea alcalinizantă a fructelor şi legumelor se datorează acizilor organici(citric, malic, tartric) care sânt metabolizaţi în organism, iar sărurile rezultate(carbonaţi şi bicarbonaţi de calciu şi de potasiu) menţin alcalinitatea sângelui. Sărurile de potasiu, prezente în fructe şi legume în cantitate mult mai mare decât cele de sodiu, influenţează pozitiv metabolismul apei în ţesuturile corpului, permiţând eliminarea surplusului de apă şi a substanţelor nocive din organism(au efect diuretic).
Fructele şi legumele(din unele specii) au proprietăţi uricolitice, respectiv de dezintegrare a acidului uric şi, datorită acestui fapt, sânt indicate în tratamentul artritelor, al gutei şi litiazelor. Prin consumarea de fructe proaspete, suculente şi de legume, se reduce substanţial nivelul energetic(caloric) al raţiei alimentare, fără a diminua volumul mesei. Dacă 100 g de pâine furnizează circa 250 kcal, aceeaşi cantitate de portocale oferă 44 de kcal, iar de tomate numai 22 kcal. Ciocolata are efect caloric de circa 500 kcal la 100 g.
La cele mai multe specii de fructe predomină glucidele simple, direct asimilabile(levuloza şi glucoza), încât organismul uman este scutit de efortul de a metaboliza zaharoza şi alte zaharuri mai complexe.
Ca atare, introducerea fructelor şi legumelor în cantitate suficientă în raţia zilnică asigură echilibrarea alimentaţiei omului sub raport caloric, vitaminic, mineral, celulozic, hidric, etc.
Sursă: "Fructele în alimentaţie, bioterapie şi cosmetică", Bucuresti 1992, Mihăescu Grigore
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu