vineri, 14 septembrie 2007

Lumea-i mare, capăt n-are

  • Lumea nu s-a făcut într-o zi.
  • Lumea nu-i numai cât se vede cu ochii.
  • Lumea nu-i cât se vede prin fereastră.
  • Lumea pe bunătate se ţine.
  • Lumea-i de când lumea din bucăţi.
  • Este lume între lume.
  • De când lumea, lumea-i rea.
  • Cum să zici şi să faci, toată lumea s-o împaci?
  • Nimeni nu trăieşte cât lumea.
  • Toate trec pe lume, cum se trec cireşele şi fetele cele mari.
  • Lumea e amăgitoare, ca o floare trecătoare, ca o apă curgătoare.
  • Lume, lume, zeamă de prune.
  • Lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos
  • Lumea e ca un puţ cu două ciuturi: când se urcă cea plină, se coboară cea deşartă.
  • Lumea cu lumea şi noi cu noi.
  • Lumea să te laude, câinii să te latre.
  • Cerul limpede trăsnete nu aduce.
  • Cerul curat de trăsnet nu se teme.
  • Cerul, focul şi apa n-au judecată.
  • Cerul de primăvară e adesea ca o mutră de soacră.
  • Nu e om fără greşeli, după cum nu e cer fără nori.
  • Glasul nebunului nu se aude în cer.
  • Între cer şi între pământ mulţi nebuni mai sânt.
  • Răsare soarele şi dacă nu cântă cocoşii.
  • Şi tina luceşte, când soarele o izbeşte.
  • Unde nu intră soarele, intră doctorul.
  • Soarele încălzeşte şi pe bun şi pe rău.
  • Soarele că e soare şi nu poate încălzi toată lumea odată.
  • Şi pe soare sunt pete.
  • Noapte cu soare nu s-a pomenit.
  • Umbra se strămută după soare.
  • După ce apune soarele, laudă ziua.
  • Luna mi s-a mâniat, soarele să-mi trăiască.
  • Când este luna veche, n-auzi de-o ureche; când este luna nouă, nu auzi de-amândouă.
  • Fiecare om cu umbra şi steaua lui.
  • Omul învăţat are stea în frunte.
  • Citeşte în stele şi dă în gropi.
  • Pământul te naşte, pământul te creşte, pământul te adăposteşte.
  • În pământul negru se face pâinea neagră.
  • Lucrarea pământului e izvorul bogăţiei.
  • Pământul cât e de bun, fără lucrători sălbatic rămâne.
  • Pământul, când se usucă, ploaie cere să-l adape.
  • Pământului bun puţină apă îi trebuie.
  • Pământul să geamă sub sapa ta, când dai cu ea, c-atunci îţi dă rod mai mult.
  • Nu-i ploaie, nu-i mâncare.
  • Nu te bucura de nouri până nu simţi ploaia.
  • Cu o stropitură de ploaie pământul nu se moaie.
  • Ploaia mărunţită multă vreme ţine.
  • De ploaia repede să nu te sperii.
  • Ploaia care încape încet, e ploaie bună.
  • Ploaia care vine cu putere mare îi scurtă.
  • Ploaia de dimineaţă nu ţine mult.
  • Ploaia dimineaţa e ca hora de babe.
  • Un car de apă şi o lingură de glod.
  • Lacul de ploaie nu ţine mult.
  • Până nu plouă nu se fac ciupercile.
  • Ploaie cu bulbuci – hodină la slugi.
  • Udul de ploaie nu se teme.
  • Când plouă, nimeni nu vântură.
  • Când tună şi fulgeră mult, nu plouă.
  • Când fulgeră şi tună mult în luna iunie, atunci vara are să fie noroasă.
  • Până nu tună nu se adună.
  • Ce folos că tună, dacă baba-i surdă?
  • Potopul, când vine, aduce cu el orice înainte găseşte.
  • Plouă, ninge, drumul nu şade.
  • Omul vrednic merge la lucru pe ploaie şi pe furtună.
  • În drum ploaia aduce noroc.
  • Lasă să ningă, să ploaie, numai vreme rea să nu se facă.
  • Pe vreme de secetă şi grindina e bună.
  • După ploaie vine soare.
  • După ploaie – vreme bună.
  • După nour şi ploaie răsare soare.
  • După ploaie şi furtună vine vreme bună.
  • După zile senine şi cu soare vin zile ploioase şi cu vânturi.
  • Zăpada albă o udă câinii.
  • Dacă n-a fi brumă până la Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul, apoi nu va fi curând.
  • Pe brumă desculţ şi pe rouă încălţat.
  • Când înfloresc salcâmii nu mai bate bruma.
  • De Sf. Gheorghe dimineaţa oamenii se spală cu rouă, ca să fie curaţi.
  • Când se lasă ceaţa jos este semn de timp frumos.
  • Mai sfântă ca apa – nimic pe pământ.
  • Fără mâncare omul mai poate trăi, dar fără apă – ba.
  • Cea mai bună băutură este apa de izvor.
  • Apa e izvorul vieţii.
  • Focul şi apa nu se pot împrieteni.
  • Apa tulbure buşteni aduce.
  • Bei apă rece, degrabă îţi trece.
  • Cu o lingură de apă faci un car de glod.
  • Apa, cât de tulbure, tot stinge focul.
  • Apa stătătoare e înşelătoare.
  • Mai mulţi se tem de apă lină decât de cea tulbure.
  • Apa lină rupe malul.
  • Unul nu găseşte pod pe apă, altul nu găseşte apă de băut.
  • Nu da apă la vadul duşmanului.
  • Lac să fie, că broaşte-s destule.
  • Apa trece, pietrele rămân.
  • Apa lină face mult noroi, iar cea repede şi pietrele le spală.
  • Apa cât de mare vine, piatra tot în vad rămâne.
  • Apa depărtată nu stinge focul.
  • Apa trage la matcă, şi omul la teapă.
  • Apa, vântul şi gura lumii nu o poţi opri.
  • Apa limpede până nu-i vedea, pe cea tulbure n-o lepăda.
  • Apele line sânt adânci.
  • Apele mici fac râuri mari.
  • Apa la matcă şi românul la ceapă.
  • Apa vine la matca ei.
  • Mai curge apa pe unde a mai curs.
  • Apele mari înghit pe cele mici.
  • Apa stătătoare se împute (bâhleşte).
  • A bătut vântul de când e pământul şi va bate vântul cât va fi pământul.
  • Vântul adună norii şi tot vântul îi risipeşte.
  • Vântul alege gunoaiele din bucate.
  • Vântul de frică nu ştie.
  • Vântul aruncă şi pe cei mai mari copaci la pământ.
  • Vântul aţâţă focul şi vorba – vrajba.
  • Vântul aduce, vântul duce.
  • Vântul bate, câinii latră.
  • Focul e sfânt, e însuşi Dumnezeu.
  • Pe foc să nu-l blestemi, că blestemi pe Dumnezeu.
  • Să nu scuipi în foc, că-ţi scuipi sufletul.
  • Să nu calci pe foc, că te calcă focul.
  • Focul de la foc se aprinde.
  • Dintr-o scânteie se aprinde focul.
  • Scânteia mică aprinde focul mare.
  • Focul, când se-ncinge, greu se stinge.
  • Cu focul nu e de glumit.
  • Nu te juca cu focul.
  • Nu e fum fără foc.
  • Lemnul strâmb focul îl îndreaptă.
  • Focu-i foc şi se stinge.


Sursă: "De la lume adunate", 1992, Chisinau

Niciun comentariu: