Raţia alimentară

Prin raţia alimentară se înţelege cantitatea de alimente ingerate, care satisfac nevoile nutritive ale organismului în 24 de ore, asigurându-i energia necesară (în general 2400-3800 kcal), vitaminele, sărurile minerale şi proteinele digestibile (substanţe cu rol plastic).

Calculul raţiei alimentare se face pe baza cantităţii de energie eliberată în procesul digestiei de 1g de substanţă; această energie are următoarele valori: glucide 4,1 kcal, proteine 5,5 kcal, grăsimi (lipide) 9,3 kcal/g. Circa 2/3 din totalul caloriilor necesare zilnic omului trebuie să provină din alimente de origine vegetală, iar 1/3 din produse animale (carne, lapte, unt, ouă).

După valoarea energetică, diferitele specii de fructe se pot clasifica astfel:

• cu valoare energetică foarte ridicată: fructele oleaginoase(nuci, alune, migdale); acestea degajă 600-700 kcal/100g miez. Uleiul de măsline furnizează circa 900 kcal/100g;
• cu valoare energetică ridicată: fructele uscate(deshidratate)- prune, caise, mere, pere, smochine(acestea eliberează 250-300 kcal/100g parte comestibilă, iar curmalele circa 350 kcal/100g); valoarea calorică a miezului de castane comestibile este de 150-200 kcal/100g;
• cu valoare energetică medie: cătină albă(103 kcal/100g), măceşe(102 kcal/100g), struguri(70-90 kcal/100g), cireşe(80 kcal/100g), prune(74 kcal/100g);
• fructe hipocalorice, cu 40-60 kcal/100g: căpşuni, fragi, afine, agrişe, zmeură, mure, soc, coacăze roşii, caise, piersici, mere, pere, vişine, etc. Lămâile şi grapefruit-urile au valoarea energetică cea mai scăzută(18-23 kcal/100g). Portocalele, fiind mai bogate în glucide, furnizează organismului circa 44 kcal/100g.

La fiecare specie pomicolă, soiurile cu coacere târzie acumulează mai multe glucide şi, deci, au valoare energetică mai mare, comparativ cu soiurile la care fructele se coc timpuriu.
Puterea calorică a fructelor deshidratate(considerată la 100g parte comestibilă) este de 5-6 ori mai mare decât a fructelor proaspete.

Produsele alimentare obţinute din fructe au următoarea valoare calorică: magiun – 245 kcal/100g gem, marmeladă şi dulceaţă – 300-330 kcal/100 g; sirop – 290 kcal/100g; compot – 90-110 kcal/100g; nectar de caise sau piersici – 73-83 kcal/100g. Sucurile proaspete de fructe au o valoare energetică apropiată de cea a fructelor din care se obţin.

Raţia alimentară zilnică trebuie să cuprindă 200-300g fructe proaspete sau echivalentul lor în produse prelucrate(suc, compot, gem, etc.).

Organismul omului are nevoie zilnic şi de elemente minerale, pe care le procură din hrană. După Mincu I.(1982; 1985) hrana unui adult trebuie să includă zilnic următoarele elemente: clor 6 g; sodiu 4 g; potasiu 3,2 g; fosfor 0,8-1,2 g; calciu 0,8 g; sulf 1,2 g; magneziu 0,3-0,4 g; zinc 20 mg; fier 10-18 mg; mangan 3 mg; iod 0,3-2,5 mg; fluor 1 mg; cadmiu 0,2-0,5 mg; cobalt(urme),etc. Vitaminele hidrosolubile trebuie ingerate zilnic. Sursa principală a organismului pentru aceste vitamine este constituită din legume şi fructe. Prin prelucrare industrială şi culinară(fierbere), fructele pierd o parte din vitaminele hidrosolubile. Chiar sucul de fructe conţine mai puţine vitamine hidrosolubile decât fructele din care a fost obţinut(tabelul 1), datorită faptului că o parte din vitamine rămân în pieliţă şi pulpă, iar o altă parte se pierde prin oxidare.

Fructele deshidratate conţin de 2-3 ori mai multe vitamine hidrosolubile(din complexul B) şi de 5-6 ori mai multe elemente minerale decât fructele proaspete. Omul adult trebuie să consume zilnic aprox. 1,5 litri de apă sau de băuturi nealcoolice sau slab alcoolice.
Băuturile nealcoolice includ sucurile de fructe, limonada, apele carbogazoase zaharate şi aromatizate cu esenţe naturale sau sintetice, etc.
Tendinţa pe plan mondial este de creştere a consumului de băuturi nealcoolice.

Tabelul 1 - Conţinutul în vitamine şi elemente minerale al unor produse alimentare

Producţia mondială de sucuri de fructe se obţine în proporţie de 38% din portocale, de 22% din struguri, iar restul din alte fructe: pere, caise, piersici, cireşe, vişine, coacăze, zmeură, afine, cătină albă, etc.
Sucurile de fructe sânt foarte bogate în apă, conţin glucide cu moleculă mică(direct asimilate de către organism), săruri minerale, vitamine, fermenţi, etc. Ele sânt recomandate în alimentaţie oamenilor de toate vârstele, îndeosebi în cea a copiilor şi bătrânilor, precum şi a femeilor gravide sau care alăptează.

Datorită conţinutului mare în săruri de potasiu, flavone şi vitamine, sucuri de fructe sânt indicate în profilaxia şi tratamentului bolilor cardiovasculare, acţionând favorabil asupra întregii activităţi a muşchiului cardiac. Având acţiune alcalinizantă, aceste sucuri combat hiperaciditatea gastrică. Tratamentul cu sucuri găseşte o largă aplicare în bolile de ficat şi ale vezicii biliare, precum şi în cele de rinichi. Sucurile de fructe cu conţinut mai redus în glucide sânt recomandate diabeticilor şi obezilor.

Sucul de mere şi sucul de morcovi dau rezultate excelente în tratamentul bolilor de stomac şi de intestin, de tip diareic, precum şi în prevenirea diareelor de primăvară la copii. Se recomandă ca sucurile de fructe şi legume să fie introduse în alimentaţia copilului începând din luna a treia sau a patra de la naştere.

Sucurile cu pulpă (nectar) sânt mai bogate în substanţe nutritive, conţin o cantitate mai mare de celuloză şi substanţe pectice, cu efecte metabolice favorabile(reglează digestia şi tranzitul intestinal, prevenind constipaţia, etc.).

Băuturile alcoolice obţinute din fructe pot fi distilate(ţuică, rachiuri) şi nedistilate(cidru sau „vin de fructe”). Mai bune pentru sănătate sânt cele nedistilate, deoarece ele sânt slab sau moderat alcoolice şi conţin şi alte substanţe utile organismului(care lipsesc din cele distilate): glucide nefermentate, urme de substanţe proteice, acizi organici, săruri minerale, vitamine, arome şi pigmenţi(coloranţi naturali).

Sursă: "Fructele în alimentaţie, bioterapie şi cosmetică", Bucuresti 1992, Mihăescu Grigore